Elevii implicați în redactarea unei reviste își dezvoltă, în mod firesc, capacități de comunicare, gândire critică și spirit de echipă. Exersarea scrisului cultivă claritatea ideilor, buna exprimare, dar și respectul pentru rigoarea logicii și a limbajului. Învățând să aleagă subiecte relevante, să se documenteze, să redacteze și să revizuiască, tinerii învață implicit discernământul, onestitatea intelectuală și bucuria de a contribui la un bine comun. Revista devine, astfel, un mijloc de educație profundă, integratoare, în care spiritul critic și conștiința morală cresc împreună.
Pentru orice liceu, existența unei reviste este un semn de vitalitate culturală și pedagogică. Ea reflectă pulsul instituției, aspirațiile și frământările elevilor, inițiativele cadrelor didactice, evenimentele importante ale comunității. Departe de a fi o simplă colecție de articole, revista devine mărturie a unei școli vii, ancorate în realitate, dar și însetate de frumos și de sens. În paginile ei se întâlnesc poezia și interviul, eseul și reportajul, documentarul, formând un caleidoscop al spiritului tânăr aflat în formare.
În liceele teoretice, vocaționale sau tehnologice, revista are această funcție de sinteză: concentrează energiile creative, încurajează gândirea liberă și responsabilă, promovează talentul și efortul susținut. Dar, într-un seminar teologic, rolul revistei capătă dimensiuni suplimentare: ea devine nu doar o platformă de exprimare, ci un instrument de misiune. Aici, cuvântul scris nu este doar artă sau informație, ci și mărturisire. Elevii seminariști scriu despre credință, despre viețile sfinților, despre tâlcuiri scripturistice, dar și despre trăirea duhovnicească a tinereții și despre provocările lumii contemporane. În acest sens, revista devine un organ viu al școlii, păstrând echilibrul între tradiție și actualitate, între dreapta credință mărturisită și libertatea creatoare.
O revistă școlară, într-o școală teologică, este, în același timp, exercițiu de gândire, de exprimare și de rugăciune. Fără a fi o predică, ea transmite valori; fără a fi o lucrare teologică academică, ea veghează la acuratețea cuvântului; fără a fi jurnalism în sens profesional, ea păstrează demnitatea și obiectivitatea relatării. Prin toate acestea, revista devine parte integrantă din formarea viitorului slujitor al Bisericii: un slujitor nu doar al altarului, ci și al cuvântului rostit cu chibzuință și smerenie.
În acest context, se cuvine a menționa performanța remarcabilă a revistei Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. Colectivul redacțional, având ca președinte pe directorul instituției de învățământ, pr. prof. dr. Viorel Laiu, și coordonat de arhim. prof. Mihail Daniliuc, a reușit să ducă această publicație la un nivel de excelență recunoscut nu doar în plan local, ci și național. Participarea la Concursul național de reviste școlare și jurnalistică, etapa selecție națională, a adus o distincție onorantă: mențiune la nivel de țară. Este o realizare deosebită, mai ales prin faptul că niciun alt seminar teologic din România nu a atins această performanță la ediția curentă a concursului.
Această recunoaștere este rodul unui efort colectiv, izvorât din pasiune, disciplină și dragoste pentru cuvântul bine așezat. Ea confirmă faptul că, acolo unde există vocație și coordonare luminată, revista nu este doar o activitate extracurriculară, ci o parte esențială a formării duhovnicești și culturale. Revista Seminarului nemțean, „Întru lumina lui Veniamin Costachi”, nu este doar un produs editorial, ci și o expresie a identității și misiunii școlii: aceea de a lumina, prin cuvânt și faptă, generațiile care vin, pe baza valorilor creștine autentice: credință și cultură, speranță și iubire, libertate și responsabilitate.
A sprijini jurnalismul școlar înseamnă, de fapt, a cultiva responsabilitatea, discernământul, atașamentul față de valori perene. Înseamnă a oferi tinerilor nu doar libertatea de a vorbi, ci și instrumentele pentru a o face cu rost. De aceea, orice liceu – cu atât mai mult un seminar – are nevoie de o revistă, nu ca podoabă festivă, ci ca mijloc real de formare. În paginile ei se construiesc caractere, se încurajează inițiative, se plămădesc mărturii. Iar atunci când această revistă urcă pe treptele recunoașterii naționale, nu este doar un succes al elevilor sau al dascălilor, ci o luminare a întregului învățământ românesc.
Revista școlii este, în cele din urmă, un „altar” al cuvântului scris: acolo unde cuvântul nu rănește, ci zidește; nu agită, ci așază; nu împrăștie, ci adună. Acolo unde fiecare literă este așezată cu grijă, cu simț al rostului și cu gând curat. Acolo unde, cu fiecare pagină tipărită, se reînnoiește făgăduința de a fi lumină în lume.
